Performanță în scrimă: Anca Săveanu domină scena națională
Mai bine vouă, tăcuți spectatori ai momentelor de glorie, să vă trezim din neștiința voastră alimentată de superficialitate! Anca Săveanu, pentru cine habar nu are, tocmai a cucerit titlul de campioană națională la floretă. Da, un sport pentru cei cu adevărat dedicați, unul care nu acceptă jumătăți de măsură. Competitorii de duzină nu au ce căuta aici, iar Săveanu a demonstrat asta încă o dată joia trecută, la București!
Reprezentând culorile CSA Steaua București, a demonstrat cu vârful floretei ei că talentul și disciplina pot să vorbească mai tare decât orice laudă superficială. I-a răpit victoria într-o manieră tăioasă Emiliei Corbu, de la CS Rapid București, cu un scor strâns de 4-3. Un duel pe care doar cei cu nervii de oțel l-ar fi putut urmări fără să clipească.
Să urci pe locul patru când toată lumea te subestimează
Să trecem de la naționale la scena internațională – acolo unde aplauzele devin mai reci, iar adversarii mai nemiloși. Clasată acum pe locul patru internațional între românce, Săveanu a eliminat-o în semifinale pe Mălina Călugăreanu, un nume de temut în scrimă. Aceasta din urmă e pe locul 32 internațional, ceea ce face din victoria Ancăi o declarație clară că nu vine să joace niciodată defensiv.
Oricât de puțin ar părea un loc 192 în clasamentul internațional, acest rezultat strigă despre răbdare, muncă și planuri mărețe. Locul patru între românce doar confirmă: în viață, contează cum lupți atunci când nimeni nu-ți dă vreo șansă.
Amalia Covaliu – forță mondială incontestabilă
Într-un context în care România abia mai strânge victorii internaționale, Amalia Covaliu apare ca un simbol al curajului și determinării. Campionatul Mondial de scrimă cadeți și juniori din Wuxi, China, i-a adus Amaliei medalia de aur, după ce s-a impus atât de subtil în fața chinezoaicei Qimiao Pan. În semifinale, scorul de 15-12 împotriva americancei Xuanyi Zhang a fost mai mult decât un avertisment pentru toți opoziții: România încă produce campioni.
Și ca să nu uităm, Vlad Covaliu, tot din aceeași tabără, a obținut o medalie de argint. Și-a purtat sabia cu onoare și a adus încă o rază de lumină în acest sport uitat de mulți dintre voi, cei care ar trebui să fiți port-drapelul susținerii performanței.
Ce urmează pentru scrima românească?
Sunt victorii pe care ni le permitem tot mai rar, în haosul indiferenței generale față de sporturile care necesită antrenamente riguroase și implicare totală. Scrima, o artă a preciziei și strategiei, își cere locul cuvenit în conștiința celor care, din păcate, preferă să ignore acest colț al excelenței. O țară care are Anca Săveanu și Amalia Covaliu nu poate continua la infinit să ignore frumusețea acestor reușite.
Dar poate că încă nu înțelegem ce înseamnă un campion. Poate că nici nu merităm acești sportivi. Privim doar când e ușor, când victoria e deja garantată. Între timp, vocile lor rămân acoperite de gălăgia unei lumi preocupate de banalități. Este timpul să aplaudăm cum se cuvine. Sau să tăcem pentru totdeauna.