Trump și răzbunarea tarifelor: taxele pe oțel și aluminiu escaladează
Donald Trump nu pare dispus să cedeze când vine vorba de protejarea industriei americane – sau cel puțin așa își justifică acțiunile. Președintele a anunțat extinderea tarifelor asupra importurilor de oțel și aluminiu, asigurându-se că niciun colț al lumii nu scapă de povara economică. Taxele impuse anterior, atacate și diluate de-a lungul anilor, sunt acum renașterea protecționismului agresiv.
Într-un gest teatral perfect caracteristic, Trump a păstrat tariful de 25% pe oțel, dar l-a extins și l-a făcut mai cuprinzător. La fel și în cazul aluminiului, unde tariful crește acum la același procent impunător. Lucruri de genul acesta nu se întâmplă fără o asistență bine sincronizată: Howard Lutnick, propunerea lui Trump pentru secretar al Comerțului, l-a acompaniat cu un discurs flamboaiant, susținând că primele tarife aduse în 2018 au generat peste 120.000 de locuri de muncă. Dar, între timp, s-ar fi pierdut 107.000 din cauza diluării măsurilor. Și cine altcineva e de vină, dacă nu toți cei care au îndrăznit să conteste dominația economică a Americii?
America „îmbogățită din nou” prin izolare economică
Noh, să fie chiar așa? Trump a proclamat aceste măsuri ca fiind o reîncarnare a prosperității naționale. Însă extinderea acestor tarife lovește nu doar inamicii declarativi ai Americii—mă refer la China și Rusia—ci și aliații tradiționali precum Canada, Mexic, Japonia și Uniunea Europeană. Să ne înțelegem, toate scutirile și acordurile laborios negociate de administrația Biden sunt acum subiect de scuturat și, cel mai probabil, eliminate complet. În locul lor? O politică unilaterală care strigă „America First”, chiar dacă asta duce la fracturarea relațiilor internaționale.
O voce anonimă din Casa Albă declară că noile standarde impuse pentru producția de oțel și aluminiu din America de Nord vor îngreuna tranzitul acestor metale dinspre China și Rusia. Dar unde tragi linia între protecție economică și izolare? De exemplu, criticii susțin că țări precum Brazilia și Coreea de Sud „au abuzat” de sistemele actuale de cote, inundând piața americană cu produse semi-finisate.
Răbufnirea Europei și spirala tarifelor
Nu e nevoie de un glob de cristal pentru a prezice reacțiile internaționale. Uniunea Europeană, deja tensionată după eșecul unui acord bilateral menit să combată producția excesivă de oțel, ar putea contraataca. Și nu vă surprindeți dacă industria americană mai largă – inclusiv producătorii de whisky – simte din nou loviturile economice. După valuri de negocieri, tensiuni și o pauză puțin credibilă în retaliarea pe tarife, Trump a reaprins torțele acestui conflict comercial.
În 2024, importurile au reprezentat o cincime din consumul total de oțel din SUA. E clar că acțiunile protecționiste au limitat impactul, dar nu l-au eliminat. Trump nici măcar nu pretinde că încearcă să facă acest lucru în totalitate – pare mai degrabă un joc strategic de redefinire a pieței interne. Canada, Brazilia și Mexicul rămân printre cei mai mari furnizori, iar presiunile asupra partenerilor apropriați s-ar putea întoarce ca un bumerang diplomatic.
Un război comercial cu gust amar
Dintr-o perspectivă economică, aceste măsuri vor susține câteva industrii americane – exact pe cele pe care Trump le consideră „critice”. Dar la ce cost? Industria globală își recalibrează rapid strategiile, iar miza economică nu este doar despre locuri de muncă americane pierdute sau câștigate. Este și despre pierderile de imagine și încrederea compromisă în relațiile internaționale. Finalul acestui joc dur? Rămâne de văzut, dar cu siguranță spectacolul este unul care îmbină tragedia și absurdul în stil mare.
Sursa: www.politico.com/news/2025/02/10/trump-expands-steel-and-aluminum-tariffs-to-all-countries-00203463