David Lammy spulberă mitul Brexitului triumfător
Aceeași melodie obosită care sună de ani de zile: susținătorii Brexit se agățând disperați de orice avantaj aparent pentru a-și justifica marele vis separatist. Recent, „victoria” sună ceva de genul: Statele Unite au impus Marii Britanii un tarif mai mic decât cel aplicat Uniunii Europene. Un așa-zis „dividend” al Brexitului? Greu de crezut, mai ales când însuși ministrul de externe, David Lammy, desființează acest argument într-o intervenție răsunătoare.
„Schimbarea majoră din sistemul comercial global nu are nicio legătură cu Brexit,” afirmă Lammy cu fermitate. El scoate în evidență faptul că negocierile intense purtate de guvernul său cu Statele Unite au ca scop un acord economic mai larg, nu o listă inexistentă de beneficii Brexit. Deci, de unde vin aceste iluzii romantice despre o Mare Britanie revitalizată post-Brexit?
Mai puțin Brexit, mai mult realpolitik
Impresia de „victorie comercială” dată de diferențele tarifare dintre Marea Britanie și Uniunea Europeană este un fum gros de propagandă. Așa-zișii eurosceptici jubilează, dar ministrul Lammy îi contrazice direct. Cât despre Darren Jones, Secretar Șef al Trezoreriei, care lăuda în același timp tarifele mai blânde ca un beneficiu al Brexitului… această afirmație sună mai degrabă ca un moment tragicomic de răzgândire publică.
În realitate, noul tarif universal de 10% aplicat de administrația Trump nu este decât un cui în proaspătul sicriu al economiei britanice. Adăugați un „bonus” de 25% pe exporturile auto către SUA și imaginea unui avantaj datorat Brexitului se destramă rapid în fața realității economice crude. Economia britanică, dependentă majoritar de aceste fluxuri comerciale, se pregătește de o lovitură devastatoare.
Premierul Starmer încearcă să salveze rămășițele
Keir Starmer, primul ministru, caută frenetic soluții pentru a-și proteja industria auto fragilă, în special exporturile către SUA. De unde aceste preocupări dacă Brexit era soluția magică? Răspunsul la întrebarea asta rămâne la fel de neclar ca logica celor care cataloghează Brexitul ca pe un succes economic. Dar în loc de măsuri retaliatorii împotriva SUA, guvernul britanic a decis să bage colții în pământ și să spere la un acord comercial „mai blând.”
În acest timp, foști prim-miniștri ca Tony Blair se țin de marginea ringului politic pentru a sfătui „cool heads” să nu lovească înapoi la tarifele lui Trump. Un alt exemplu clar că, pentru unii, politica înseamnă mai degrabă evitare și compromis, decât acțiuni curajoase și decisive.
Problema tarifelor expune criza ascunsă a Brexitului
Faptul că o națiune întreagă se agață de o diferență tarifară ca de un fir de colac de salvare este simptomatic. Semnalează o economie în declin lent dar sigur, care se zbate să rămână relevantă în comerțul mondial post-Brexit. Narațiunea eroică a Marii Britanii independente sucombă sub greutatea realităților economice, iar concluziile sunt la fel de evidente precum lipsa de haine a împăratului: Marea Britanie încearcă să negocieze dintr-o poziție economică mai slabă decât orice a recunoscut vreodată public.
Așadar, cu sau fără Brexit, aceste negocieri americane nu fac decât să reflecte exact locul Marii Britanii post-UE: un participant disperat învârtindu-se în cercul vicios al unei economii aflate în derivă.
Sursa: www.politico.eu/article/uk-donald-trump-tariff-reprieve-nothing-related-brexit-says-david-lammy/