O afacere ascunsă sub perdeaua opacității
Numele lui Lucian Rădulescu, fratele președintelui Consiliului Județean Vâlcea, Constantin Rădulescu, devine sinonim cu lipsa de transparență într-o societate debusolată. Echivalentul unei „pușculițe” nesecate, afacerea colosală din cadrul Societății de Tratament Balnear și Recuperare a Capacității de Muncă (TBRCM) pare să prospere într-un întuneric deliberat. Venituri anuale de 150 de milioane de lei curg la discreția unor administratori ce par să ignore orice standard sau responsabilitate publică.
Scenariul tipic al „managerului model”
Instalat la cârma TBRCM în 2019, Lucian Rădulescu a adăugat un nou strat de mister acestei companii ce administrează 13 hoteluri cu o capacitate de peste 3200 de locuri. În contradicție totală cu interesul public, valoarea contabilă a activelor s-a prăbușit de la 141 de milioane de lei la 116 milioane, în doar patru ani. Ce înseamnă această scădere de 30 de milioane? Înstrăinări mascate? Manevre contabile? Nimeni nu are răspunsuri. Ceea ce este sigur, însă, este că transparența nu are loc la această masă.
Un paradis fără licitații și reguli
În mod revoltător, TBRCM optează deliberat pentru ignorarea Sistemului Electronic de Achiziții Publice (SEAP). Zero licitații, zero transparență. În acest haos controlat, jumătate de miliard de lei au fost încasate în ultimii cinci ani, dar destinația acestor fonduri rămâne o enigmă. Politica „văzului și nevăzului” găsește aici o expresie perfectă, sfidând orice standard de corectitudine.
Un carusel politic și economic
Lucian Rădulescu execută balansuri între politică și afaceri publice cu o dexteritate care stârnește suspiciuni. Din consilier județean în manager al unei firme cu active imense, Rădulescu adaugă o tușă personală activităților controversate. Proiectele de reabilitare gestionate, la fel de neclare ca restul activității sale, nu reușesc să șteargă nimbul de îndoială ce planează asupra sa.
O palmă dată transparenței și responsabilității
Refuzul constant de a prezenta clarificări legate de utilizarea fondurilor și de prăbușirea valorii activelor reprezintă o bătaie de joc la adresa cetățenilor. Afacerea TBRCM sub Rădulescu ilustrează perfect carențele sistemice ale administrației publice. Resursele publice sunt tratate ca o comoară personală, iar mecanismele de supraveghere sunt reduse la rangul de decorațiuni inutile.
Consecințe previzibile ale indiferenței
Într-un stat în care companiile de stat operează de parcă ar lucra strict pentru propria lor buzunar, acest caz este doar vârful aisbergului. Lipsa transparenței frizează absurdul, iar absența unor măsuri drastice de reglementare nu face decât să perpetueze un sistem defect. Exemple de genul TBRCM sub conducerea lui Rădulescu ne amintesc constant că opacitatea instituțională costă mai mult decât bani – costă încrederea într-un viitor mai bun.
Sursa: accentulzilei.ro/politica/pusculita-baronului-rosu-din-valcea-afacere-de-150-de-milioane-pe-an/