Ed Miliband și provocările energiei securizate
Atunci când politica se ciocnește de realitate, asistăm la summituri unde se fac promisiuni mari dar se livrează – cel mai adesea – doar iluzii. Ed Miliband, Secretarul pentru Energie al Marii Britanii, a făcut valuri într-un astfel de summit la Londra. Cu declarații ce jonglează între conciliere și ambiție, problema energiei securizate a fost din nou subiectul principal de dezbatere.
Într-un context unde administrația Trump încă refuză să îmbrățișeze obiectivele de net zero, Miliband a încercat să adune rămășițele cooperării internaționale. Deși „perspectivele diferite” par un eufemism mascat pentru contradicții radicale, discursul său sprijinea totuși colaborarea cu SUA pe tehnologii de energie cu emisii reduse de carbon, cum ar fi energia nucleară sau cea geotermală.
SUA versus China: O dilemă perpetuă
De ce să lucrăm cu China? Pentru că nu avem de ales. Miliband nu a ezitat să eticheteze colaborarea cu regimul chinez ca fiind „o necesitate evidentă” în ceea ce privește tranziția către surse de energie regenerabile. Dar, să fie clar, a avertizat asupra dependenței globale de lanțurile de aprovizionare dominate de China, construită pe infrastructuri de tehnologii solare, eoliene și electrice care monopolizează piața.
Paradoxul? Marea Britanie vrea diversitate și independență, dar continuă să admire China pentru succesul economic bazat pe energie curată. Miliband, cu un entuziasm aproape naiv, a evidențiat un boom economic de 40% în China datorită acestui sector, pledând pentru ca Regatul Unit să „învețe de la China” în acest sens. Dar câți își pot permite să ignore contextul geopolitic al unui astfel de model?
O abordare limitată sau o idee salvatoare?
Ce soluții propune guvernul britanic? Ei bine, un fond de 300 de milioane de lire investit de GB Energy, compania publică născută din ambițiile Partidului Laburist. O sumă care, poate, arată bine pe hârtie, dar care devine ridicolă în fața miliardelor pe care le alocă alte țări. Miliband sugerează că drumul către independența energetică începe cu o politică industrială „luată în serios”. Dar oare cifrele și prioritățile alese reflectă această seriozitate?
În realitate, strategia pare să ofere mai multe întrebări decât răspunsuri. Cum va reuși Marea Britanie să scape de jugul dependenței globale atunci când lanțurile de aprovizionare interconectate par imposibil de rupt? Iar această dilemă este complicată de o altă problemă: retorica versus realitatea economică, atunci când investiția propriu-zisă rămâne simbolică în raport cu aspirațiile public exprimate.
Concluzia nescrisă: între idealism și pragmatism
Într-un context global tensionat, unde fiecare stat joacă șah pe tabla complexă a energiei, invitațiile la cooperare riscă să rămână doar niște note de subsol la summituri internaționale mediocre. Miliband vrea colaborare, vrea inovație, dar va reuși Marea Britanie să stea pe propriile picioare în confruntarea cu dependența de China sau ideile rigide ale Washingtonului? O întrebare care rămâne, cel mai probabil, fără răspuns cert.
Sursa: www.politico.eu/article/ed-miliband-we-can-work-us-china-energy-security/