Furia care cuprinde Grecia: o tragedie care nu va fi uitată
Manierele cumplite ale unei țări în care sistemele se prăbușesc cu fiecare catastrofă au atins apogeul în Grecia, după ce o coliziune între un tren de marfă și unul de pasageri a răpit 57 de suflete. O tragedie feroviară care ar fi putut fi evitată, dacă funcționarii însărcinați cu siguranța și responsabilitatea publică n-ar fi fost reduși la simple umbre în fața incompetenței cronice guvernamentale.
Zeci de mii de oameni au inundat străzile în mai mult de 100 de orașe, cerând să li se ofere ceva mai mult decât scuze și vorbe goale. În piața centrală Syntagma din Atena, manifestațiile au luat proporțiile unei răscoale, cu bannere ce strigau „Nu am oxigen,” o frază care acum simbolizează agonia unei tinere ce a pierit în timpul accidentului. Cuvintele ei, rostite disperat la linia de urgență, au fost revelate de presă din simpla necesitate de a face dreptate. O țară sufocată nu doar de fum și flăcări, ci de o birocrație care omoară lent fiecare licărire de speranță.
Un guvern surd la tragedii și o justiție oarbă
Dezastrul din Tempe a scos la iveală nu doar deficiențele infrastructurii, ci și prăpastia imensă care separă cetățenii de instituțiile ce ar trebui să-i protejeze. Aproape doi ani au trecut, iar procesul pentru a determina vinovații bate pasul pe loc, ca și cum timpul mort ar putea șterge amintirea victimelor. Între timp, Europa însăși a cerut măsuri, susținând că doi foști miniștri ai transportului ar putea purta răspunderea penală. Răspunsul? O negare vehementă, susținută de același guvern care, culmea cinismului, și-a înnoit mandatul politic după acest dezastru.
Într-un gest considerat un afront direct de rudele victimelor, guvernul a propus un fost președinte al parlamentului, Konstantinos Tasoulas, pentru a ocupa cea mai înaltă funcție din stat. Aceleași rude nu uită că sub supravegherea sa, nicio răspundere politică nu a fost atribuită. Îndrăzneala și aroganța acestui regim au determinat o mamă îndurerată să numească tot ceea ce se întâmplă „o operațiune de tip mafiot menită să ascundă adevărul.” Un verdict crunt dar pe deplin justificat care pune în lumină flagelul corupției.
Mânia nu poate fi sufocată cu gaz lacrimogen
Atunci când oamenii au cerut oxigen, guvernul a răspuns cu gaze lacrimogene și grenade flash. Acesta este nivelul la care o țară aflată în blocaj funcționează. Protestele au escaladat în ciocniri violente în Atena și Salonic, lăsând în urmă o și mai mare scindare în rândul societății grecești. Partidul de opoziție Syriza a catalogat răspunsul autorităților drept o insultă directă la adresa victimelor, un simbol clar al deconectării totale dintre guvern și poporul său.
În tot acest timp, documente audio scurse recent sugerează că aproximativ 30 dintre victimele tragediei ar fi supraviețuit inițial coliziunii, însă au murit ulterior din cauza arsurilor și asfixierii, aducând în discuție o serie de întrebări mult mai tulburătoare. Furia colectivă nu mai este doar despre responsabilitate, ci despre o dorință profundă de a proteja ceea ce a mai rămas din umanitate și demnitate într-un sistem care pare să fi încetat de mult să funcționeze pentru cetățeni.
Sursa: www.politico.eu/article/greece-protests-demand-justice-deadly-train-crash/