Trump, Putin și micile triumfuri ale Europei
Donald Trump, mereu imprevizibil, pare să fi realizat că Vladimir Putin nu este partenerul de încredere pe care îl credea. Într-o întorsătură de situație rară și neașteptată, președintele SUA a lansat o serie de atacuri voalate împotriva liderului rus, alimentând speranțele liderilor europeni de a avansa în negocierile de pace pentru Ucraina. Întâlnirea cu Volodimir Zelenski la Roma și semnarea unui acord privind mineralele au marcat un moment de schimbare în relația dintre Washington și Moscova pe tema războiului.
Cu toate acestea, bucuria Franței și a Marii Britanii este temperată. Keir Starmer și Emmanuel Macron, actorii principali ai unui efort diplomatic concertat, încearcă să păstreze influența asupra președintelui american, construind argumente menite să-i submineze încrederea în Putin. Temerile persistă însă că, din cauza naturii impulsive a lui Trump, această schimbare poate fi doar una temporară.
Diplomația britanico-franceză face valuri
Pentru Keir Starmer și Emmanuel Macron, să-l convingă pe Trump să-și modifice atitudinea față de Rusia a necesitat o coordonare intensă, apeluri interminabile și, probabil, un volum impresionant de răbdare. Potrivit surselor britanice, Trump a fost sensibilizat de ideea că Putin îl „joacă pe degete”, un punct vulnerabil exploatat abil de liderii europeni.
La Londra, s-a mizat pe conexiunile de încredere construite de consilierii apropiați ai lui Starmer, precum Jonathan Powell. De partea franceză, Macron a apelat la o strategie mai directă, repetând obsedant mesajul că Putin nu este demn de încredere. Potrivit unui diplomat francez, acest mantra repetitiv a dat roade – cel puțin deocamdată. Întrebarea rămâne însă: cât va dura această schimbare?
Jocul complicat al intereselor geopolitice
Semnarea acordului privind mineralele între SUA și Ucraina aduce o doză de realism în ecuația diplomatică. În mod evident, implicarea economică a Statelor Unite conferă un avantaj cauzei ucrainene, însă orice mișcare strategică necesită continuitate, un cuvânt străin vocabularului lui Trump. Criticii avertizează că un simplu acord poate deveni o hârtie fără valoare dacă nu este susținut de politici clare și concrete.
Orysia Lutsevych, de la Chatham House, atrage atenția că declarațiile de o zi pe rețelele sociale nu se vor traduce automat în acțiuni pe termen lung. Aptitudinea lui Trump de a rivaliza în instabilitate îl face un partener problematic pentru liderii europeni care încearcă să construiască o alianță solidă.
Nervozitate și incertitudine
Perspectivele nu sunt dintre cele mai optimiste. Istoria ne arată că presiunea diplomatică europeană asupra Casei Albe rareori produce schimbări durabile. Abandonarea unui recent summit din Londra de către Secretarul de Stat Marco Rubio amintește tuturor liderilor europeni cât de fragile sunt punțile transatlantice.
În timp ce Europa speră că Trump nu va abandona cauza ucraineană, provocările interne ale administrației sale și prioritățile schimbătoare îl fac pe liderul american imprevizibil, iar războiul din Ucraina riscă să devină un dosar politic secundar pentru Washington.
Putin și retorica falsă a armistițiului
Înapoi la Moscova, Vladimir Putin pare să joace după aceleași reguli manipulatoare. Anunțarea unei pauze de trei zile în ostilități, pentru celebrarea zilei victoriei, a fost întâmpinată cu scepticism de Kiev și aliații săi. În realitate, asemenea gesturi aparent bine intenționate nu fac decât să întârzie negocierile și să dezorienteze comunitatea internațională.
Liderii europeni, împreună cu Trump, vor trebui să înfrunte o decizie dureroasă: vor menține presiunea asupra Rusiei, indiferent de sacrificii, sau vor ceda tentației unui acord facil, dar dăunător pe termen lung? Rămâne de văzut cine va dicta viitorul politicii globale – liderii dedicați ori impulsurile imprevizibile ale unui președinte imposibil de calculat.
Sursa: www.politico.eu/article/uk-france-strategy-peace-talks-ukraine-russia-war-putin/