Protestatarii climatului: înfruntarea sistemului și „dreptatea” judiciară
Într-un tribunal din Londra, activiștii grupului Just Stop Oil au fost loviți de un verdict care nu doar că menține pedepsele dure pentru proteste pașnice, ci și subminează un principiu vechi al dreptului britanic – clemența. Decizia Curții de Apel, care a redus ușor pedepsele pentru șase dintre cei 16 inculpați, a fost considerată de unii ca un semnal de descurajare pentru orice viitoare mișcare de activist pacifist. Dar ceea ce rămâne de neînțeles este cum un sistem juridic care pretinde să protejeze libertățile civile le zdrobește cu cinism atunci când sunt puse în practică.
În ciuda faptului că Lordul Judecător-șef Sue Carr a catalogat sentințele „excesive“, majoritatea pedepselor aspre au fost susținute. Printre cazurile controversate s-a numărat tentativa de a reduce la absurd dreptul la protest, etichetând atacarea simbolică a unui obiect cultural drept „violenta“. În concluzie, activiștii Anna Holland și Phoebe Plummer, responsabili pentru aruncarea supei la faimosul tablou al lui Van Gogh, au fost refuzați în apel și lăsați să suporte pedepse de douăzeci și douăzeci și patru de luni în închisoare! Și asta pentru ce? Pentru un mesaj zgomotos într-o societate surdă la dezastrul climatic iminent.
De unde vine această obsesie cu pedepsirea protestelor pașnice?
Sociologul Graeme Hayes subliniază ceea ce este dureros de evident: decizia aceasta trădează o tendință tot mai autoritară în politica britanică, una menită să submineze chiar fundamentele democrației liberale. Protestele nonviolente, odată protejate de tradiția juridică britanică, sunt acum demonizate și încadrate în pedeapsa cu închisoarea ca acte de sfidare criminală. De la blocarea drumurilor până la atingerea conspirațională a unor opere de artă, ceea ce trebuie să fie un avertisment asupra crizei climatice este redefinit drept leverage politic pentru consolidarea puterii.
Prim-ministrul Keir Starmer, odinioară baricadă împotriva abuzurilor asupra drepturilor omului, se poziționează acum în tabăra legislației dure. Anul trecut, el a cerut ca protestatarii care blochează drumuri sau aduc atingeri în spații culturale să întâmpine „forța completă a legii”. Acest viraj ipocrit al fostului avocat al drepturilor omului exprimă perfect etosul actual în care guvernarea și industria combustibililor fosili par să funcționeze într-o sinergie ticăloasă.
Justiția sau o demonstrație sofisticată de dispreț?
Pe măsură ce tinerii activiști își afișau inscripțiile provocatoare – „CORUPȚIE ÎN JUSTIȚIE” – scena din sala tribunalului reflecta o generație furioasă, dar hotărâtă. Reducerea minoră a unor pedepse, cum ar fi cea a figurii centrale Just Stop Oil, Roger Hallam, de la cinci la patru ani, este doar o frecare cu sare pe rana democrației. Aceasta este „justiția” care revendică lupta împotriva schimbărilor climatice prin eliminarea vocilor care o cer cu disperare. Nici măcar tratamentul aplicat unei activiste de 78 de ani, lăsată să aștepte colțul unui brățări electronice „potrivite”, nu scapă de ridicolul situației.
Să spui adevărul devine un act de rebeliune periculoasă
Activista Anna Musgrave, alături de fiica sa de 8 ani și de prietenele acesteia, este exemplul viu al unei mame care își vede copiii crescând pe un teren fragil de incertitudine ecologică și politică. În timp ce unii consideră perseverența activiștilor o dovadă de curaj, alții, ca sociologul Marly Lyman, prevăd un fenomen înfiorător: fiecare decizie juridică de acest gen descurajează următoarele generații să mai îndrăznească să lupte.
Ceea ce ar putea fi pierdut în tot acest spectacol de forță judiciară și rezistență socială este o întrebare simplă: de ce atâta furie împotriva protestelor când urgența climatică este ignorată? Dar nu vă grăbiți cu răspunsurile pentru că, în cele din urmă, tăcerea este instrumentul perfect pentru complicitate sistematică.
Sursa: www.politico.eu/article/uk-just-stop-oil-climate-protests-jail-terms-activism/