Italia ajunge, în sfârșit, la ținta de cheltuieli pentru NATO
De ani de zile, Italia a fost etichetată drept unul dintre cei mai mari „scursivori” financiari ai NATO, o țară care parcă ar fi preferat să plutească în derivă decât să-și respecte promisiunile asumate. Ei bine, în 2025, asta se schimbă. Guvernul italian, condus de Giorgia Meloni, pare să fi deschis robinetele financiare în ultima clipă, doar pentru a bifa pe hârtie că respectă pragul de 2% din PIB pentru apărare, stabilit în 2014. Economia italiană face, astfel, un efort remarcabil de a susține această țintă minimă – da, minimă! – în contextul fricilor legate de expansionismul militar rus.
Promisiuni pe bandă rulantă înaintea întâlnirii Meloni-Trump
În pragul unei întrevederi cu Donald Trump, celebru pentru insistențele sale ca aliații NATO să cotizeze mai mult la ‘fondul comun de securitate’, ministrul economiei, Giancarlo Giorgetti, s-a grăbit să anunțe că Italia va atinge pragul. Un anunț strategic? Cu siguranță! Meloni chiar planifică să cânte la aceeași vioară la următorul summit NATO, declarând zgomotos că Italia este acum aliniată la cerințele alianței. Dar este suma asta suficientă? Trump, nelipsit de abordările sale exagerate, crede că 2% nu mai este decât un punct de plecare. În viziunea sa, statele membre ar trebui să aloce cel puțin 5% din PIB pentru apărare. Evident, pentru liderii europeni precum Guido Crosetto, acest scenariu este de-a dreptul utopic.
2% – o țintă modestă sau doar cosmetizare pentru statistici?
În 2024, Italia cheltuia un modest 1,49% din PIB pentru apărare, fiind printre ultimele state europene care încă nu atingeau pragul de 2%. Acum, această realizare vine să salveze aparențele în fața partenerilor internaționali. Dar să nu ne amăgim: acest 2% este doar o reparație morală după ani de ‘dormit pe pilot automat’.
Mai mult, Meloni nu se oprește aici. Ea dorește să redefinească conceptul de cheltuieli pentru apărare, incluzând costuri pentru patrulele de frontieră și paza de coastă. Un exercițiu creativ, desigur, dar care, în mod clar, arată cât de încordată este situația financiară a Italiei. Cât de mult contează aceste artificii pentru restul liderilor NATO? Rămâne de văzut. Uniunea Europeană merge în direcția în care ținta ar putea fi majorată la peste 3%, ceea ce va pune și mai multă presiune pe statele membre.
Sacrificarea bunăstării sociale?
Guido Crosetto, ministrul apărării, a declarat tranșant că o alocare de 5% din PIB pentru apărare este pur și simplu „de neconceput”. Și poate că are dreptate – sacrificarea programelor de bunăstare socială și a realizărilor sociale nu este o opțiune viabilă. Dar, chiar și așa, o întrebare rămâne: de ce 2% a devenit brusc un sacrificiu minim în vremuri atât de tulburi?
Jocul geopolitic și presiunile externe
Într-un moment critic, cu Vladimir Putin tot mai amenințător la granițele Europei, Italia se grăbește să prindă trenul cheltuielilor pentru apărare, dar întrebarea reală este: cât de sustenabilă va fi această decizie pe termen lung? Politicienii par să sărbătorească pragul de 2% ca pe o victorie, dar adevărul dureros este că Europa nu mai poate juca jocuri de suprafață. Orice ezitare sau compromis riscă să rupă firul subțire al unității transatlantice, iar asta ar putea costa scump.
Sursa: www.politico.eu/article/italy-will-meet-nato-defense-spending-target-this-year/