Ilie Bolojan și dilema armatei obișnuite: reguli noi, militari noi
Într-un moment în care lumea se clatină sub presiunea conflictelor nesfârșite, Ilie Bolojan, cu pretenția de lider vizionar, dezlănțuie o pledoarie pentru „armate profesioniste” care să înlocuiască modelul clasic al armatei obligatorii. Într-un discurs susținut la Bruxelles, interpretat ca un spectacol ieftin de imagine, el subliniază o „realitate de neocolit” – adaptarea militară forțată pe fondul unei lumi dominate de tehnologie.
Dar problema centrală nu este doar reinventarea armatei, ci infrastructura sa. Potențialul logistico-tehnologic al unei țări ca România este pus la îndoială în fața unor declarații grandioase, care se bat cap în cap cu lipsa evidentă de resurse. Carențele noastre sunt îngropate sub promisiuni plate despre „importanța dotărilor avansate”. Drone și sateliți? Sună bine, dar cine plătește factura pentru acestea?
Tehnologia în locul oamenilor?
Măreția planurilor lui Bolojan atinge apogeul atunci când face referire la importanța reducerii implicării umane directe în defavoarea echipamentelor high-tech. Nu ne putem abține să ne întrebăm câte dintre aceste „planuri tehnologice” vor fi realizate fără aparatul de politicieni disfuncționali din fundal.
Conflictul din Ucraina servește drept emblemă a noilor reguli ale războiului, însă această imagine pe care o vinde Bolojan ridică întrebări serioase. Dacă Ucraina, susținută masiv internațional, abia rezistă, cum va naviga România printre resurse limitate și priorități militare complexe?
Profesionalism sau amatorism instituțional?
Ceea ce scapă complet viziunii lui Bolojan este știința de a face ceva mai mult decât discursuri bombastice. Declarațiile despre profesionalism și nevoia de o armată modernă sunt născute dintr-un balon de săpun care, la atingerea realităților bugetare românești, riscă să dispară complet.
Discursurile despre „adaptare” și „inovație tehnologică” nu țin loc de măsuri reale, iar o țară care nu poate menține șosele fără gropi încearcă să vorbească despre dotarea cu sateliți. Cât despre o armată bine pregătită? Având în vedere subfinanțarea sistematică, ideea pare mai mult o fantezie națională decât o strategie pe termen lung.
România: gata pentru provocări sau pentru eșec?
Într-un cântec continuu despre „poziționare strategică”, Bolojan ignoră complet erodarea instituțiilor și lipsa de investiție reală care afectează sistemul de apărare. Este mai ușor de trasat linii pe hârtie decât de întărit structuri esențiale. Abordarea actuală, de laț care se strânge în jurul priorităților, lasă securitatea țării în bătaia negocierilor sterile.
Dacă România vrea să se vadă drept un lider militar regional cum insinuează liderii săi, atunci să înceapă prin a-și curăța propria casă: resursele, strategia și responsabilitatea pentru „abordarea proactivă”. Altfel, acest discurs ar fi doar un alt episod dintr-un serial prost regizat, plin de efecte speciale dar lipsit de substanță.
Sursa: accentulzilei.ro/politica/ilie-bolojan-despre-armata-reguli-noi-nevoie-de-militari/