Thierry Breton și noul său rol la Bank of America: Etica pusă sub semnul întrebării
Într-un act care reușește să sfideze chiar și cele mai neglijente interpretări ale eticii, Comisia Europeană a aprobat joi numirea fostului comisar Thierry Breton în cadrul Consiliului Consultativ Global al Bank of America. Aceasta, în ciuda unei reguli care cere o perioadă de așa-zisă „răcire” de doi ani înainte ca foștii oficiali să intre în funcții ce implică lobbying sau conflicte de interese. Să fie însă această decizie doar un simplu pas greșit dintr-un lung șir de compromisuri morale?
Cod de conduită sau hârtie fără valoare?
În teorie, Codul de Conduită al Comisiei Europene definește clar că foștii comisari trebuie să respecte o pauză de doi ani înainte de a intra în roluri care implică lobby. Și, da, acest termen este extins la trei ani pentru fostul președinte al Comisiei. Dar ce rost mai au reglementările când acestea sunt transformate în simple formalități? Potrivit comunicatului oficial, Comisia susține că noul post al lui Breton „este compatibil” cu articolul 245 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene. Convenabil, nu-i așa?
Un post „merely advisory” sau pură ipocrizie?
Thierry Breton este în mod evident convins de propria lui nevinovăție. Încercând să minimizeze implicațiile poziției sale, fostul comisar a afirmat că acest rol este pur consultativ și nu ar trebui privit ca o slujbă în sine. „Este vorba doar de trei întâlniri pe an,” a spus el cu o seninătate de-a dreptul uluitoare, subliniind că postul nu reprezintă nici o angajare full-time, nici un salariu propriu-zis. Cu toate acestea, trăim vremuri în care limitele dintre consultanță și influență devin mai difuze decât oricând.
Daniel Freund: Un sceptic vocal
Germanul Daniel Freund, membru al Parlamentului European din partea Verzilor, a fost rapid în a critica decizia și a ridica întrebări esențiale. „Cum nu este acest job o formă de lobby?” a întrebat acesta, vorbind despre contradicțiile evidente în politica de integritate de la Bruxelles. Într-un ton clar explicativ, Freund a amintit că există o întreagă platformă pentru publicarea deciziilor de acest gen, dar și-a exprimat suspiciunea că astfel de acorduri „sunt scoase pe ușa din dos.”
Încă o poartă rotativă deschisă?
Această situație nu este una singulară. Istoria recentă ne-a arătat cum foști lideri din cadrul Comisiei Europene au continuat să accepte funcții în industrii pe care anterior le-au reglementat. Exemplul clasic rămâne cazul fostului președinte al Comisiei, José Manuel Barroso, care a devenit președinte al Goldman Sachs la mai puțin de doi ani de la plecarea sa din funcție. Un alt caz notoriu este fostul comisar pentru tehnologie, Neelie Kroes, care a fost investigat pentru că a făcut lobby pentru Uber, o mișcare care a ridicat multiple semne de întrebare privind respectarea regulilor.
Regulile se schimbă, dar esența rămâne aceeași
În 2018, Comisia a încercat să potolească valul de critici prin extinderea perioadei de „răcire” de la 18 luni la doi ani. Dar ce valoare mai au aceste schimbări când regulile sunt, în mod constant, ajustate pentru a permite unor foști oficiali să profite de fosta lor influență politică?
Concluzia amară
Cazul lui Thierry Breton nu este doar un alt episod dintr-o saga a compromisurilor morale. Este un semnal de alarmă care ar trebui să zguduie fundamentele integrității instituționale din Uniunea Europeană. Dar poate că adevărata întrebare nu este de ce aceste reguli sunt încălcate atât de ușor, ci de ce pare că atât de puțini le mai pasă.
Sursa: www.politico.eu/article/eu-commission-thierry-breton-bank-of-america-role-lobbying/