Ce vrea cu adevărat Putin?
Rusia a transformat politica globală într-un spectacol sumbru al intereselor individuale și colective, iar Vladimir Putin joacă rolul unui regizor ambițios care refuză să-și accepte limitele. Kremlinul interpretează orice mișcare internațională drept un dans strategic unde respectul contează mai mult decât normele legale sau morale. „Respect” – un cuvânt care străbate fiecare discurs geopolitic rusesc ca un ecou obsesiv – este ceea ce Moscova râvnește de la Washington.
În acest labirint de manipulări, telefoanele dintre liderii mondiali par a fi mai degrabă replici teatrale decât dialoguri reale. Donald Trump, fostul chiriaș al Casei Albe, a stârnit o furtună de emoții în media rusă. Cu toate acestea, nu este vorba doar despre telefonul în sine, ci despre ceea ce acesta simbolizează. Presa rusă a titrat sus și tare că „Trump face ceea ce Occidentul trebuia să facă de mult: îl tratează pe Putin ca pe un egal”. Vorbim despre mentalitatea secolului 19 într-o lume ce pretinde a fi modernă.
Narativul Rusiei: o utopie a puterilor tari
Kremlinul vede statele din Europa – cu tot ceea ce ele presupun, de la statul de drept la visele liberale – drept simple piese pe tabla de joc a marilor puteri. Percepția Rusiei este clară: Europa nu este decât un sprijin de fundal într-un duel continuu între Rusia și SUA. Fiecare concesie făcută Ucrainei sau Europei este văzută ca o amenințare, un afront adus suveranității rusești. Iar pentru Putin, ideea unui NATO extins în Ucraina echivalează cu o insultă națională. Este un simplu joc al dominării, al teritoriilor și simbolurilor.
Așadar, care ar fi câștigurile lui Putin? Imaginați-vă o victorie simbolică în care anexările și decapitarea politică a regimului Zelenskyy constituie trofeele Kremlinului. Ucraina devine o cheie pentru Moscova, dar nu o cheie simplă, ci una ruginită, gata să rupă orice ușă care ar putea conecta Kievul cu Occidentul. Acesta este visul lui Putin – unul care eșuează să transceadă urăciunea momentului și care eșuează să construiască ceva durabil la scară globală.
O lume definită de resentimente
Viziunea Rusiei asupra lumii este una întunecată, guvernată de un amestec de mândrie imperială și resentimente profunde. Putin, auto-declaratul campion al respectului global, încearcă să redefinească realitatea printr-o prismă a vechilor granițe imperiale. În mod ironic, el însuși pare prins în trecut, incapabil să vadă că respectul și recunoașterea internațională nu pot fi obținute prin forță sau hărțuiri geopolitice.
Kremlinul respinge ideea de aliați reali sau de tratate durabile. Discursurile frecvente despre izolare și despre eterna luptă împotriva Occidentului devin înlocuitori toxici pentru un dialog veridic. „Fortăreața asediată” este un motiv pe care Putin l-a instrumentalizat pentru a justifica decenii de agresiune. În fond, pentru liderii ruși, istoria nu este decât un catalog de nedreptăți care continuă să alimenteze acest absolutism romantic, dar otrăvitor.
Un pact temporar, nu o pace autentică
Deși Putin adoră să valorifice slăbiciunile percepute ale Occidentului, relația tensionată a Rusiei cu lumea rămâne volatilă. Niciun „acord” temporar, cum ar fi concesiile americane sub conducerea lui Trump, nu ar rezolva conflictul fundamental dintre viziunea Rusiei asupra respectului și normele internaționale. Cu toate acestea, Kremlinul merge înainte cu o încredere toxică în propriile tactici, chiar dacă acestea seamănă mai degrabă cu bătălii pierdute pe termen lung.
Un lucru este cert: nimic din această strategie nu vizează pacea. În schimb, pare să reprezinte doar alte mișcări disperate pe tabla unui joc global obosit, cu un lider rus care își caută validarea în umbrele unui trecut imperial glorios, dar irelevant în lumea de astăzi.
Sursa: www.politico.eu/article/vladimir-putin-russia-ukraine-moscow-china-north-korea-kremlin-opinion/