SUA: O mașinărie globală care se autodemolează
Ce poate fi mai ironic decât discursurile pompoase ale unei administrații care se declară a fi în luptă permanentă cu China, dar alege în același timp să dezmembreze țiglă cu țiglă propria fortăreață de influență globală? Retorica grandioasă despre competiția cu marile puteri contrastează dramatic cu deciziile care dau combustibil direct rivalilor geopolitici.
Instrumentele de influență, aruncate la gunoi
Dezastrul începe cu dezmembrări scandaloase ale instituțiilor-cheie. Agenția pentru Dezvoltare Internațională, pentru multe țări din Africa subsahariană singura contrapondere pe scena geopolitică a influenței Chinei, este redusă la tăcere. Continuarea acestui pattern devastator? Închiderea operațiunilor de broadcasting, precum Radio Free Europe-Radio Liberty. O resursă simbolică în timpul Războiului Rece dispare de pe harta influenței americane, totul pentru un preț de nimic comparativ cu cheltuielile altor state pentru media publică.
Mai departe, renunțarea finanțării pentru Organizația Open Technology Fund, un bastion al libertății internetului în regimurile opresive, expune ironic incapacitatea administrativă de a înțelege că libertatea tehnologica globală nu se păstrează singură. Nici Yale Humanitarian Research Lab, cel implicat direct în dezvăluirea monstruozității răpirilor orchestrate de Rusia în Ucraina, nu scapă. Bugetul lor este sacrificat, de parcă internaționalismul justiției ar fi ceva secundar.
Un NATO fără comandă: o linie roșie depășită?
Deciziile ce păreau de neconceput acum câțiva ani devin realitate absurdă. Lipsa unui comandant NATO american în Europa, un pilon de stabilitate pentru alianță, riscă să transforme organizația într-o adunare formală lipsită de scop militar real. E clar că o astfel de decizie va duce la fragilizarea alianței și implicit la periclitarea securității globale. Sună alarmant? Ar trebui.
Economie pe spatele securității globale
Taierea bugetului Pentagonului cu 8% în următorii cinci ani este definitia economisirii în detrimentul puterii globale. Retragerea posibilă a trupelor din Germania sub pretextul unui buget limitat neglijează complet rolul strategic al bazei din Europa pentru operațiunile din Orientul Mijlociu și Africa. Cheltuielile de relocare, alături de impactul negativ asupra imaginii, vor compensa economiile de moment. Eventuala mutare a trupelor în Ungaria – o țară considerată un partener convenabil al Chinei și Rusiei – devine un exemplu grotesc de prostie geopolitică.
O strategie falimentară cu implicații globale
Reducerea implicării SUA nu înseamnă doar o economie redusă la cifre pe hârtie. Înseamnă și pierderea încrederii aliaților, slăbirea cooperării militare și subminarea capacității de a răspunde unitar provocărilor globale – fie ele o invazie chineză a Taiwanului sau impunerea unor sancțiuni economice comune Beijingului. Fiecare pas greșit nu face decât să cimenteze poziția rivalilor Americii pe scena globală.
Retorica versus acțiunea: discursuri goale, realități periculoase
În ciuda frazelor bine ticluite despre „competitivitate” și „protecția valorilor democratice,” administrațiile americane de astăzi pavează drumul pentru un declin autoimpus al hegemoniei lor. Pentru o națiune care s-a mândrit cu capacitatea sa de a coordona și inspira lumea liberă, ceea ce vedem acum nu este altceva decât o resemnare periculoasă la ambițiile rivale ale Chinei și Rusiei.
Sursa: www.politico.eu/article/us-disarmament-weapons-power-china-defense/