O ironie regală pe ritmuri moderne: Charles III și playlistul Commonwealth Day
Ziua Commonwealth este mai mereu o ocazie pentru membrii familiei regale britanice să răscolească trecutul colonial cu un zâmbet bine calibrat. Regele Charles III, alături de stilul său de a face istorie muzicală, ne-a demonstrat din nou un talent surprinzător: crearea unei coloane sonore. Că să fim sinceri, șocul principal vine din faptul că unele melodii alese datează, într-adevăr, din acest secol!
Cu o moștenire tax-free moștenită de la regina-mămică și un portofoliu imobiliar care face să pălească orice magnat imobiliar, Charles al III-lea decide să se lanseze, desigur, drept DJ. Luni, lumea a fost întâmpinată cu emfază de emisiunea „The King’s Music Room.” Să nu cumva să ne imaginăm că omul de rând se regăsește în această inițiativă muzicală pur regală. Cine din masele largi are o „cameră muzicală” special dedicată audierii operelor clasice și pop-ului modern, așezată strategic lângă biblioteci vaste și conace cu 50 de dormitoare?
D.e.j.a. – Regele Charles dansează pe Beyoncé
Într-o tentativă aparent disperată de a aminti supușilor săi cât de „relevant” este, Charles ne oferă un spectacol interior imaginar: el însuși în „fancy” Buckingham Palace, cu degetele acelea de cârnăcior dansând pe „Crazy in Love” de Beyoncé. Cu Jay-Z pe fundal și o sticlă de scotch aproape, e clar că rozul unei alte zile tensionate de la palat s-a întors brusc.
Dar playlist-ul nu se oprește aici. Charles oferă un omagiu reggae-ului prin celebra melodie a lui Bob Marley, „Could You Be Loved”, alături de ritmurile nostalgice ale lui Kylie Minogue. Ei bine, să fim sinceri, încercarea de a combina trecutul colonial al națiunii sale cu o muzică „pentru oameni” poate fi interpretată în mai multe feluri, iar nici unul dintre ele nu prea avantajează întregul spectacol monarhic.
Problema cu Commonwealth Day: când sarcasmul întâlnește realitatea
Rămâne însă întrebarea: cum ar fi privită această inițiativă dacă ar veni de la oricine altcineva? Sigur, este ușor să râzi de ritmul ciudat în care Charles III încearcă să-și demonstreze umanitatea într-un context în care istoria Commonwealthului încă își exercită umbra pe națiunile care au plătit tribut trecutului colonial. Muzica poate fi terapeutică, dar să crezi că o melodie Beyoncé poate masca neajunsurile istorice e o iluzie specifică numai celor complet deconectați de la realitatea maselor.
Cu toate acestea, pentru un monarh care a trăit 76 de ani fără să-și murdărească mâinile de cerneală, dar cu orele de stand-up comedie în fața presei – iată că Charles III reușește să facă un crossover între regalitate și pop culture cu o măiestrie discutabilă. Poate muzica să schimbe percepția asupra unui imperiu construit pe asuprirea altora? E o întrebare ce lasă loc reflecției.