Un peisaj sumbru: ajutorul internațional sub asediu
Cândva lider mondial în materie de dezvoltare internațională, atât Statele Unite, cât și Marea Britanie abandonează poziții cheie într-un moment în care ajutorul umanitar este mai necesar ca niciodată. Cu politici axate mai degrabă pe interese interne decât pe cooperare globală, aceste marile puteri își lasă amprenta asupra unui sistem deja fragil. În fruntea acestei schimbări, Donald Trump și-a început mandatul prin înghețarea a miliarde de dolari destinați ajutorului extern, subminând rolul SUA ca principal furnizor global de sprijin umanitar.
Marea Britanie: Decăderea unui fost lider umanitar
Regatul Unit, celebrat cândva pentru realizările sale prin campania „Make Poverty History” din 2005, pare să-și fi pierdut busola morală. Deciziile recente ale guvernelor conservatoare au dus la dezintegrarea Departamentului pentru Dezvoltare Internațională (DFID), cândva un model de eficiență globală. Fuziunea acestuia cu Ministerul de Externe sub Boris Johnson a fost un act considerat aproape distructiv, iar bugetele dedicate ajutorului extern au fost reduse drastic. Aspirația legală de a aloca 0,7% din venitul național ajutorului extern a fost abandonată, iar prioritățile s-au mutat în propria curte, unde fonduri destinate dezvoltării internaționale sunt acum folosite pentru probleme legate de azil în Marea Britanie.
Deziluzii sub guvernarea laburistă
Odată cu instalarea la cârma țării, guvernul laburist condus de Keir Starmer a trezit speranțe de redresare. Însă, promisiunile de a reface DFID și de a reveni la standardele de cheltuieli pentru ajutor extern au fost aproape complet abandonate. Deși s-au făcut anumite angajamente pentru a crește treptat bugetul, acestea sunt strict condiționate de „prioritățile fiscale” ale țării.
În loc să prioritizeze reducerea sărăciei globale, noul plan se concentrează pe folosirea ajutorului extern ca un instrument de oprire a migrației și un factor de creștere economică pentru Regat. Strategia nu numai că diluează esența ajutorului extern, dar este și un semnal clar că interesele naționale s-au infiltrat în politica de dezvoltare internațională a Marii Britanii.
Consecințele unei schimbări cinice
Reducerea considerabilă a sprijinului financiar către diverse programe de ajutor a lovit dur în comunități vulnerabile. Organizații de renume, precum Concern Worldwide, au fost nevoite să închidă proiecte care susțineau milioane de beneficiari. Impactul acestor decizii este devastator, subminând încrederea construită de ani întregi și punând în pericol viețile femeilor și copiilor din zonele cele mai sărace ale lumii.
Această atitudine, alimentată de o ascensiune a naționalismului îngust în întreaga lume, a permis unor lideri precum Xi Jinping, Vladimir Putin sau Donald Trump să împingă granițele retoricii izolaționiste. Lista acestor conducători este completată, ironic, de propriii lideri occidentali precum Boris Johnson sau Marine Le Pen, care și-au pus amprenta asupra destructurării cooperării internaționale.
Un viitor incert, modelat de interese geopolitice
Noua abordare a Marii Britanii, sub conducerea lui David Lammy la Ministerul de Externe, încearcă să fuzioneze dezvoltarea economică cu diplomația, în ceea ce oficialii numesc o abordare „dincolo de ajutor.” Totuși, această schimbare riscă să transforme ajutorul extern dintr-o misiune morală într-un simplu instrument de soft power. Acest lucru este evident în decizia guvernului de a cheltui 84 de milioane de lire sterline pentru proiecte în Africa, mai degrabă ca o măsură de reducere a migrației decât ca pe un angajament față de combaterea sărăciei.
Mai mult, încrederea Marii Britanii în organizații multilaterale, precum Banca Mondială, indică o dorință de a externaliza eforturile de dezvoltare, diminuând, în mod ironic, propria capacitate de a acționa direct și decisiv. În timp ce retorica oficială sugerează o atenție sporită pentru cauzele migrației, bugetele continuă să scadă pentru lucrările esențiale privind schimbările climatice sau prevenirea conflictelor.
Concluzia amară: interesele interne domină
Spagatul permanent dintre interesele naționale și angajamentele internaționale a pus într-o lumină amară foștii lideri mondiali în ajutor internațional. Sub presiunea constantă a partidelor populiste și a unor finanțe publice precare, prioritățile au fost reconfigurate în defavoarea celor mai vulnerabili din lume. Odată cu retragerea SUA sub administrația Trump și o Marea Britanie tot mai indiferentă, lumea ar trebui să-și pună întrebarea: cine mai rămâne să facă diferența?
Sursa: www.politico.eu/article/donald-trump-britain-uk-politics-labour-government-freeze-aid/