Planul agricol al UE aloca mai multi bani pentru ajutor in caz de dezastre chiar daca relaxeaza regulile ecologice

Haos în agricultură: bani în plus pentru dezastre, standarde verzi mai slabe

Comisia Europeană pare să dezvolte o slăbiciune scandaloasă pentru o abordare dezastruoasă în gestionarea agriculturii. Planul său recent propus include creșteri de fonduri pentru fermierii afectați de dezastre naturale, dar compromite chiar regulile ecologice menite să protejeze mediul. O ironie toxică, având în vedere urgența climatică mondială.

Pachetul de reforme propus reduce birocrația, dar la ce cost? Primim mai puține controale de mediu, iar micii fermieri sunt scutiți de o serie de verificări. Practic, se creionează un tablou în care regulile „verzi” devin doar decor. Miza? Împărțirea a peste o treime din bugetul total al Uniunii Europene sub umbrela „simplificării.” Cu alte cuvinte, mai puține reguli, mai multe daune.

Pretinsul echilibru: „Sustenabilitate” versus destrămarea naturii

Într-un preambul cu iz de promisiuni, Comisia susține că încearcă să promoveze un „echilibru mai bun” pentru tranziția sustenabilă către agricultură. Christophe Hansen, comisarul pentru agricultură și susținător fervent al acestei farse, își construiește discursul pe piloni ai „rezilienței.” Totuși, propunerile efective vorbesc altă limbă.

Flexibilitatea promovată se traduce prin standarde mai slabe. Regulile de mediu, cunoscute sub denumirea de „condiții bune agricole și de mediu”, sunt reinterpretate pentru a permite, de exemplu, reducerea permanentă a pajiștilor ecologice, chiar dacă acestea sunt esențiale pentru biodiversitate și captarea carbonului. Câtă „tranziție sustenabilă” este cu adevărat ascunsă în spatele acestui pragmatism?

Schimbări de definiții: Cum redefinim „protecția mediului”

Pachetul propus nu doar că relaxează regulile, dar redefinește și ce contăm drept „apă,” subminând protecția cursurilor de apă de poluarea agricolă. Practic, mai puține râuri vor beneficia de protecții, iar tamponul ecologic necesar preventiv dispare treptat sub presiunea noii legislații. Cine câștigă din toate acestea? Sigur nu planeta, ci o agricultură orientată exclusiv pe profit pe termen scurt.

Ajutoare financiare „rapide” pentru fermierii afectați

În același spectacol al ipocriziei, Comisia introduce mecanisme financiare care permit plăți directe pentru fermierii afectați de dezastre naturale, cum ar fi inundațiile sau seceta. Totuși, condiționalitatea, menită să protejeze natura, dispare odată ce banii încep să circule. În fond, „ajutorul” se transformă într-un motor de pierdere ecologică semnificativă.

Un viitor sumbru pentru politica agricolă europeană

Toate aceste schimbări vin în contextul amplificării dezbaterilor privind prioritățile bugetare ale UE pentru perioada 2028-2034. Agricultura devine, în mod convenabil, terenul de joacă al unor priorități politice discutabile. Sub presiunea Comisiei, ministrii agriculturii și europarlamentarii apasă pedala pentru creșterea cheltuielilor agricole, în detrimentul unei analize reale a impactului asupra mediului.

Hansen, un fost fermier din Luxemburg, promite să apere prioritățile acestui mare compromis cu natură uitată. Între timp, natura plătește prețul real. Reforma propusă este încă o amprentă a unei Europe care pare că își ignoră complet responsabilitățile de mediu. O alegere riscantă ce amenință viitorul fermierilor și sănătatea planetară.

Sursa: www.politico.eu/article/eu-farm-green-rules-enviornment-green-deal/

De S Liviu