Legea UE privind rețelele sociale nu este cenzură, susține Henna Virkkunen
Încă o dată, Europa își afirmă poziția în fața criticilor americani care aruncă acuzații nefondate și dramatice. Henna Virkkunen, responsabilă cu politica digitală, a transmis un mesaj tranșant unui membru al Congresului american: legislația UE referitoare la rețelele sociale nu „reglementează discursul”. Fiecare cuvânt din această afirmație vizează anihilarea mitului conform căruia instrumentele legale europene ar fi un mecanism sofisticat de cenzură sub pretextul reglementării tehnologice.
Digital Services Act (DSA), o reglementare descrisă obsesiv ca „țintind giganții americani din tehnologie”, este în centrul unei furtuni comerciale transatlantice. Cum era de așteptat, fostul președinte american Donald Trump amenință cu tarife suplimentare, iar oficialii de peste ocean declamă alarmant asupra „cenzurii europene”. Într-un gest de deflectare aproape ironică, chiar și Mark Zuckerberg, CEO-ul Meta, a contribuit la ecoul acestor acuzații.
„Angajamentul față de libertatea de exprimare este incontestabil”, afirmă UE
Într-o scrisoare fulminantă, adresată președintelui Comitetului Judiciar din Camera Reprezentanților americani, Jim Jordan, Virkkunen își arată clar disprețul pentru aceste acuzații false. „Uniunea Europeană este profund angajată în protejarea și promovarea libertății de expresie, atât online, cât și offline,” spune ea fără echivoc, invocând traumele europene din timpul Războiului Rece, atunci când cenzura și persecutarea erau realități dure, nu fabulații politice.
Henna Virkkunen detaliază că legea are un caracter „agnostic” față de conținut și că reglementările naționale și europene nu au câtuși de puțin puterea de a modera conținutul sau de a impune platformelor anumite tipare de moderare. Cazurile de conținut ilegal, precum materialele referitoare la abuzurile asupra copiilor, sunt gestionate separat, prin legislații dedicate.
O răsturnare a perspectivei asupra legii
Virkkunen a subliniat că nu numai că DSA nu restricționează libertatea de exprimare, dar o și garantează. Aceasta, prin faptul că impune platformelor transparență absolută asupra modului în care gestionează conținutul. Ce nu ar părea rezonabil în această propoziție, pentru un critic american cu sinceritate?
Pe de altă parte, Jordan, autoproclamatul gardian al libertăților americane, și-a exprimat îngrijorarea că prevederile DSA, aplicate exclusiv pe teritoriul UE, ar putea somehow „limita discursul protejat constituțional din Statele Unite”. Ridicol sau nu, Virkkunen a clarificat răspicat că aceste preocupări nu au bază. „Aceasta nu are cum să fie situația,” a afirmat ea categoric, reiterând că legea respectă întocmai jurisdicțiile internaționale.
Adevăratele amenințări: Rusia, Iran și China
Pentru a închide cuțitul pe rana retoricii, Virkkunen a mutat atenția către țările din afara lumii democratice. Aceasta a identificat Rusia, Iranul și China drept locurile unde libertatea de exprimare este cu adevărat zdrobită, oferind o lecție indirectă despre ce înseamnă cenzura în mod real.
Jim Jordan devine, însă, un oponent neobosit pentru întreg peisajul reglementărilor digitale europene. Într-un alt episod, acesta a adresat scrisori și lui Teresa Ribera, responsabilă de competiția digitală, referindu-se și la Digital Markets Act. Este remarcabil cum orice tentație de a poziţiona reglementarea europeană ca inamic american e contracarată cu diplomație și claritate de oficialii UE.
Ribera și Virkkunen, într-un tandem aproape simbolic, au răspuns că Digital Markets Act, interpretat eronat ca îndreptat împotriva companiilor din SUA, nu face excepție de la echitatea juridică europeană. Atunci când logica întâlnește paranoia, rezultatul devine un teatru diplomatic fascinant.