Industria chimică europeană: între colaps și renaștere
Europa, un continent cândva dominat de strălucirea industriei sale chimice, asistă acum neputincioasă la agonia unui sector aflat pe marginea prăpastiei. Franța, a doua mare forță producătoare de substanțe chimice a Europei, lansează un plan îndrăzneț în încercarea disperată de a salva ce a mai rămas dintr-un imperiu industrial pe punctul de colaps.
Cunoscută odinioară drept inima manufacturii europene, industria chimică a fost doborâtă de factori care includ creșterea explozivă a costurilor energiei și o competiție adesea catalogată drept “neaftuită” din partea țărilor din afara UE. Șocul a devenit cu adevărat palpabil când gigantul german BASF a anunțat investiții masive în China, abandonând, în esență, piața europeană incapacitată de propriile politici și reguli stufoase.
Propunerea Franței: “Actul Chimicalelor Critice”
Inspirată de legislații similare ce vizează materiile prime și medicamentele critice, Franța cere UE să desemneze 15 compuși chimici drept „strategici”. Acești compuși, de la amoniac și metanol până la etilenă și benzen, reprezintă piloni esențiali pentru industria agroalimentară și energetică. Noul act ar permite proiectelor strategice asociate acestor substanțe acces rapid la finanțare și proceduri mai simple de autorizare.
Totuși, între optimism și reticență, propunerea a stârnit deja dezbateri aprinse. Lobby-ul industriei chimice din Europa avertizează că includerea exclusivă a unor „blocuri de construcție” în categoria celor esențiale ar putea submina întreg ecosistemul industrial. Ei cer o viziune mai amplă care să includă și derivații compușilor chimici strategici.
Impactul social și economic: o amenințare colosală
Semnalele de alarmă vin din toate părțile. Numai în sectorul petrochimic, se estimează închiderea a aproximativ 20 de cracere cu aburi, ceea ce ar putea elimina 50.000 de locuri de muncă până în 2035, dacă nu se iau măsuri urgente. Mai mult, o scădere de 12% în producția chimică între 2019 și 2023 prezintă o imagine sumbră asupra direcției în care se îndreaptă sectorul.
Aceasta nu este doar o problemă economică, ci și o problemă a suveranității europene. Propunerea franceză subliniază că închiderea fabricilor critice ar afecta grav independența strategică a Europei, punând continentul la mila importurilor din regiuni cu standarde de muncă și mediu mult mai slabe.
Ambiguități și conflicte: între tranziție ecologică și interes economic
În timp de propunerea promite sprijin pentru modernizarea și decarbonizarea uzinelor chimice, criticii avertizează asupra unor contradicții gigantice. Organizațiile de mediu sunt precaute față de impactul ecologic al compușilor chimici precum PVC-ul și materialele ignifuge, suspectând că aceste măsuri ar putea să degradeze standardele de sănătate și protecție a mediului.
Totodată, competiția inegală cu producătorii din afara UE amplifică presiunile. Cu costuri energetice crescute, provocate de războiul din Ucraina și de actuala criză a gazului, șansele companiilor chimice europene de a concura cu rivalii globali se micșorează dramatic. Franța sugerează că importurile ar trebui să respecte standardele UE pentru a asigura condiții de joc corecte, dar implementarea unei astfel de măsuri adaugă și mai multe dileme la tabloul complex al crizei.
Chemarea la acțiune? Fără promisiuni clare
Industria chimică a cerut o “reflectare mai profundă” înainte de publicarea așa-numitului “Acord Industrial Curat” al UE. Dar între reglementări copleșitoare, competiție feroce și o tranziție climatică costisitoare, spectrul decăderii continue bântuie continentul în tăcere.
Momentan, viitorul rămâne obscur. Ce este clar, însă, este că Europa riscă să devină doar o umbră a fostei sale glorii industriale, iar criza chimică ar putea să fie doar începutul unui declin mai amplu, mult mai profund.
Sursa: www.politico.eu/article/eu-critical-chemicals-act-save-shrinking-industry-france/