Un continent prins în mrejele gazului rusesc
Uniunea Europeană face o manevră disperată pentru a scăpa definitiv de dependența energetică de Rusia, însă, culmea ironiei, se bazează pe companiile petroliere și de gaze—exact acelea care au prosperat de pe urma afacerilor cu Kremlinul. Cât de sinceră poate fi această încercare, când totul pare a fi o nebuloasă de interese economice și tergiversări politice?
Dan Jørgensen, șeful Energiei în UE, recunoaște că, în ciuda progresului aparent, spațiul comunitar încă importa 19% din gazul rusesc în 2024. Declarațiile despre „recuperarea independenței energetice” nu prea reușesc să impresioneze, mai ales în fața uriașului buget de peste 200 de miliarde de euro cheltuit pe energie din Rusia de la începutul invaziei Ucrainei. Cât de serioși sunt acești lideri când în fața sancțiunilor încă bâjbâie după alternative?
Eşecuri amețitoare și promisiuni „pe hârtie”
Să analizăm planul UE, descris cu mare entuziasm ca o „foaie de parcurs”, menită să taie cordonul ombilical energetic cu Rusia. Deși promisiunea era făcută în primele 100 de zile de mandat ale comisarului Jørgensen, aceasta a fost pusă pe pauză din cauza „dezvoltărilor geopolitice”. Citind printre rânduri: administrația Trump și presiunea economică globală.
Între timp, Bruxelles-ul continuă să jongleze între speranțe iluzorii privind gazele americane și realitatea importurilor crescute de gaz natural lichefiat rusesc. E ca și cum un dependent de zahăr își promite un regim sănătos, dar își umple dulapurile cu ciocolată.
Companiile, aliații sau oportuniștii perfecți?
UE mizează pe sectorul privat pentru a abandona vechile contracte cu Rusia, pretinzând că piața liberă va răspunde apelului moral. Cât de naiv poți fi să crezi că giganții energetici se vor îndepărta de profituri fără asigurări betonate?
Maria Shagina, expertă în sancțiuni, avertizează: de fiecare dată când prețurile cresc sau un acord de pace cu Moscova atârnă în aer, companiile europene reiau curtatul gazului rusesc. Este o iluzie că economia de piață va prioritiza valori etice. În realitate, singura regulă în jocul energetic este „profitul înainte de toate.”
Împotriva valului de scepticism
Vladmir Putin pare să fie singurul care râde din umbră. Chiar și în plină izolare internațională, Rusia continuă să se îmbogățească din energia exportată în UE. Orbán, liderul Ungariei, blochează orice inițiativă de sancțiune mai dură, dovedindu-se un asasin al unității europene. Într-un contrast izbitor, Estonia urlă după sancțiuni mai aprige, susținând că doar oprind fluxul de bani pentru Kremlin, războiul din Ucraina poate fi limitat.
Estonianul Andres Sutt aruncă o întrebare dureroasă: „Vrei să depinzi din nou de gazul rusesc? Atunci privește înapoi la graficul prețurilor din 2022 și la haosul absolut care a urmat.” Dar oare acest mesaj ajunge cu adevărat la liderii care consideră încă energia ieftină mai presus de securitatea colectivă?
Realitatea brutală a pieței
Oamenii precum Patrick Pouyanné, CEO-ul TotalEnergies, deja își imaginează redeschiderea conductelor rusești, descriind revenirea la energia siberiană ca pe o tentație „de nerezistat”. Însă optimismul lor ignoră realitatea infrastructurii distruse și transformările pieței de când sancțiunile au fost aplicate. Cristian Signoretto de la Eni susține că reglementările legale și costurile pentru reactivarea contractelor vor îndepărta companiile de asemenea oportunități.
UE încearcă, preț de o clipă, să emită un semnal că nu mai acceptă gaz rusesc în ecuația sa energetică. Dar piața globală ignoră acest „semnal moral” și dansează după legea cererii și ofertei. În spatele ușilor închise, tentația energiei rusești rămâne o sirenă care continuă să cânte.
O problemă fără ieșire?
În vreme ce „foaia de parcurs” este prezentată marțea aceasta cu fanfară politică, chiar și în tabăra UE persistă tensiuni crunte. Ungaria, prin comisarul Olivér Várhelyi, încearcă să deraiază planul înainte să prindă avânt, consolidând și mai mult imaginea unui spațiu european scindat—așa cum îi place Moscovei să-l vadă.
Uniunea Europeană se află într-un moment critic, prinsă între principii morale și realități economice. Între timp, întrebarea care rămâne este cât de departe va merge pentru a se elibera complet de tirania gazului rusesc. Sau, mai degrabă, dacă va merge până la capăt vreodată.
Sursa: www.politico.eu/article/russia-vladimir-putin-europe-energy-gas-oil-executives/