Refuzul Marii Britanii față de carnea de vită tratată hormonal: o opinie tăioasă
Într-un val de aroganță aproape comică, Marea Britanie s-a arătat fermă în împotrivirea față de importurile de carne de vită tratată cu hormoni din America de Nord. Ralph Goodale, înaltul comisar al Canadei în Regatul Unit, caracterizează această decizie drept „nesusținută științific”. Mai mult, barierele comerciale impuse de britanici sunt catalogate drept „nejustificate din punct de vedere științific”. Cu alte cuvinte, standardele alimentare ale Regatului Unit dansează într-o zonă de pseudo-protecționism în care logica și rațiunea nu-și găsesc locul.
Cu toate acestea, nu doar Canada privește cu scepticism poziția britanicilor. Și Statele Unite împărtășesc frustrarea, observând cum ușile pieței britanice rămân bine încuiate pentru produsele lor, alimentând astfel tensiunile în sânul relațiilor comerciale internaționale. Doar că, în loc să curețe mizeria Brexitului, britanicii preferă să lase problemele în mâinile altora. Așa cum spune Goodale, „dacă aveți probleme cu cotele de brânză, mergeți la Bruxelles, pentru că acolo le-ați lăsat când ați ales să plecați”. Ironia acestui semnal ar trebui să fie greu de ignorat.
Bariere comerciale și un „șurub Brexit” strâns prea tare
Povestea Marii Britanii și a brânzei exportate în Canada este, de asemenea, aproape tragicomică. În contextul retragerii din Uniunea Europeană, cotele care existau odată pentru brânza britanică au fost lăsate, voit sau involuntar, în mâinile instituțiilor de la Bruxelles. Acum, producătorii britanici se trezesc sufocați de tarife comerciale amețitoare, care ajung până la 245%. Dacă acest lucru nu arată un haos autoindus, atunci ce altceva ar putea fi?
Goodale, fără rețineri, argumentează că acest dezastru comercial este o consecință directă a deciziilor britanice. În cuvintele sale tranșante, „Canada nu a ales Brexitul, voi l-ați ales.” Este aproape fascinant cum această declarație pune accentul pe incapacitatea britanică de a gestiona logistic o mutare atât de colosală și controversată.
Alianțe tensionate sub semnul agriculturii
O altă piesă din acest puzzle o reprezintă reticența britanică de a ajunge la un acord prietenos cu partenerii lor tradiționali, în special în agricultură. Chiar și guvernele succesive din Regatul Unit au trasat linii roșii în chestiuni care implică standardele alimentare, refuzând să cedeze presiunilor externe. Este clar că problemele nu se vor rezolva ușor. Pe de altă parte, alianțele cu Canada și SUA sunt esențiale într-un peisaj geopolitic care cere adaptabilitate și colaborare.
Chiar și Mark Carney, prim-ministrul canadian recent ales, recunoaște complexitatea acestui impas. În ciuda eforturilor de relansare a discuțiilor comerciale, realitatea politică din Regatul Unit continuă să împiedice orice progres semnificativ. Între timp, tensiunile comerciale cu fostul președinte american Donald Trump încă atârnă ca un nor amenințător peste relațiile trilaterale.
Soluții necesare sau prietenii cu limită?
Deși pare aproape imposibil de evitat, cooperarea în domenii cheie precum inteligența artificială, mineralele critice sau energia nucleară oferă o lumină în acest labirint de neînțelegeri. Goodale subliniază că aceste colaborări ar putea reprezenta un punct de cotitură, permițând extinderea schimburilor comerciale. Totuși, fără o abordare mai deschisă din partea Marii Britanii, parteneriatele rămân blocate în umbra neîncrederii și a deciziilor adesea neinformate.
Sursa: www.politico.eu/article/brits-canadian-ambassador-north-america-tariffs/