Războiul tarifar al lui Trump și ofensiva comercială a Uniunii Europene
Donald Trump a decis să întoarcă spatele comerțului liber, ridicând bariere tarifare fără precedent în ultimul secol. În această nebunie de autoizolare, Statele Unite, odată unul dintre cele mai mari centre globale ale comerțului, s-au redus la un simplu jucător de 13% din comerțul mondial. Între timp, Uniunea Europeană, gigantul comercial global, care reprezintă 16% din comerțul mondial, nu doar că își păstrează poziția de lider, ci o extinde cu o agresivitate care stârnește invidie și ură. Acesta este momentul când Bruxelles-ul demonstrează că politica de izolare economică americană ridică mingea unui adversar dezinhibat.
Ursula von der Leyen, președintele Comisiei Europene, a transformat Uniunea într-o mașinărie neobosită de încheiere a acordurilor comerciale în toate colțurile planetei. De la Mercosur, la India, Filipine și chiar Malaysia, UE își oferă piețele către cine vrea să joace după regulile sale stricte. Președintele CE chiar afirmă cu un cinism desăvârșit că „țările se aliniază să lucreze cu noi”. Și de ce n-ar face-o? Europa promite acces la o piață de 450 de milioane de consumatori puternici și reglementări relativ stabile. Cine ar refuza așa ceva?
Acorduri controversate și provocări în drumul spre dominație
Mercosur, de exemplu. Două decenii și jumătate de negocieri și un simplu salut la Montevideo ar fi trebuit să pecetluiască alianța economică dintre UE și blocul sud-american. Însă demonii interni ai Europei – fermierii francezi, lobby-ul agricol belgian, irlandezii frustrați și ecologiștii speriați de defrișările din Amazon – zac pe margine, atacând fiecare detaliu. Unde s-a mai pomenit o piață comună globală sabotată din interior de apropierea propriei clase muncitoare? Și totuși, timpul și presiunile comerciale globale ar putea forța semnarea acordului mai repede decât s-ar aștepta cineva.
India, pe de altă parte, aduce o complexitate diferită. Terenul asiatic pare un magnet pentru ambițiile comerciale europene, iar Uniunea nu economisește niciun efort pentru a intra în grațiile prim-ministrului Modi. Dar trecutul plin de eșecuri și bariere uriașe precum taxele pe automobilele importate fac ca UE să se miște mai lent decât un elefant într-un magazin de porțelanuri. În plus, Comisia Europeană riscă să fie trasă în colți de un alt monstru legislativ creat chiar de ea – taxa de frontieră pe carbon – o măsură care deja provoacă zgomote puternice de ripostă din partea New Delhi-ului.
Australia, Indonezia și Sud-Estul Asiatic: Rețeta perfectă pentru amânări infinite?
Australia, aparent un partener cu interese comune clare, s-a transformat într-un câmp de luptă agricol în care vacile și ciobanii par să dicteze termenii. Geografii indicativelor protejate – care interzic australianilor să folosească numele unor produse europene celebre precum Prosecco sau Feta – sunt acum o piedică mai mare decât un zid diplomatic de oțel. Ironia situației? Propriii fermieri ai Europei cer limite și mai stricte pentru a proteja agricultura locală. Într-un context în care fiecare tabără sapă tranșee mai adânci, negocierile pot deveni mai simbolice decât practice.
Indonezia, cu potențialul său economic uriaș și concentrarea masivă de resurse strategice, se dovedește la fel de problematică. Bătălia pe exporturile de nichel și o interpretare partizană a reglementărilor europene de deforestare par să transforme aceste negocieri într-o dramă fără sfârșit. La un pas de finalizare, discuțiile continuă să patineze în cerc.
În același timp, alte țări din regiunea ASEAN, precum Filipine sau Thailanda, revin încet pe radarul geopolitic al Bruxelles-ului, atrase mai degrabă de potențialul financiar decât de valorile democratice la care UE pretinde că aderă ferm. Eforturile de relansare a acordurilor comerciale sunt percepute ca o încercare disperată de a rivaliza cu prezența geopolitică agresivă a Chinei și a SUA.
Concluzii fără echivoc
Actualele inițiative comerciale ale Uniunii Europene expun un continent cu ambiții febrile de dominație în contextul global. În timp ce SUA își ridică ziduri tarifare, Europa pozează într-un vitrină a comerțului liber – dar nu fără compromisuri costisitoare și conflicte interne. Oricare ar fi rezultatul, e clar că UE știe să joace agresiv. Motivul? Jocul nu este doar despre comerț. Este despre influență, putere și control.
Sursa: www.politico.eu/article/donald-trump-tariffs-eu-free-trade-deals-ursula-von-der-leyen/