Cresterea numarului de persoane fara adapost in

Criza locuirii: un coșmar în expansiune pentru Bruxelles

Într-o capitală a Europei plină de instituții puternice și decizii politice mărețe, un alt peisaj amorf și tragic își face loc. Imaginează-ți o noapte rece, întunecată de noiembrie 2024, unde 9.777 de suflete sunt contabilizate ca oameni ai străzii în Bruxelles. De necrezut? Poate pentru unii. Pentru alții, dureros de real.

Un studiu proaspăt al organizației regionale Bruss’Help dezvăluie ceea ce politicienii pretind că „nu văd”: o creștere colosală cu 25% a numărului de persoane fără adăpost în doar doi ani. S-a ajuns la punctul unde aproape 1.000 de oameni își duc zilele în spații publice precum stații de metrou, în creștere cu 23% față de 2022. Mulți dintre aceștia nu mai aparțin centrului orașului, ci sunt împinși spre periferii, unde disperarea pare să se extindă rapid. Este acesta orașul viitorului european?

Soluții improvizate, nevoi crescânde

Pe hârtie, 4.000 de indivizi încearcă să supraviețuiască în adăposturi de urgență și clădiri abandonate, iar altele 2.649 își găsesc refugiu în condiții improprii – structuri neautorizate, cazare temporară sau squat-uri. Aproape jumătate dintre cei afectați sunt aruncați într-o rețea haotică „soluții” care abia stau în picioare.

Dar problema este chiar mai monstruoasă: 1.539 de victime fragilizate ale sistemului sunt găzduite de terți, semn că acest dezastru afectează întreaga țesătură socială a capitalei.

O spirală a neputinței: criza imobiliară și politică

Adèle Pierre, co-autoare a studiului, nu lasă loc de dubii: creșterea prețurilor locuințelor și lipsa de resurse federale pentru oferirea de spații minime pentru bărbații fără familie creează o bulă toxică. Mai mult, valurile de imigrație adaugă o presiune uriașă. Iar ce produce această toxicitate alarmantă? Mai mulți oameni într-o luptă de supraviețuire cu un sistem care îi ignoră cu seninătate.

„Nu este doar despre locuințe. Este o problemă a sănătății, a tinerilor și implicit a unei politici fragmentare care refuză să stea la aceeași masă,” precizează Pierre. Sună aproape banal, dar realitatea este dezgustătoare: un București al Europei, unde politicienii au promisiuni și cetățenii dorm în metrou.

Un viitor? Sau doar vorbe goale?

Amintindu-ne de declarația pompoasă semnată de Belgia și alte țări în 2021 pentru „eradicarea oamenilor străzii până în 2030,” ne întrebăm: cât de amar sună acum? Bruss’Help a realizat un „plan magistral” cu 35 de măsuri pentru a încerca să salveze acest Titanic care se scufundă. Dar știm cu toții ce se întâmplă: mii de promisiuni sterile, zero acțiuni concrete.

Vorbim despre o Europă în care rezolvarea „provocărilor urbane” este o chestiune mediatică, dar transformarea realității rămâne un vis îndepărtat. 2030? Șase ani distanță, iar Bruxelles continuă să fie o rușine monumentală sub privirea absentă a decidenților politici. Și, totuși, ce se poate face? Nimic real, nimic tangibil – doar vorbe, inițiative și mai multe planuri risipite.

Sursa: www.politico.eu/article/homelessness-surge-brussels/

De S Liviu