Prețurile petrolului înregistrează o creștere record pe fondul măsurilor lui Trump care nu reușesc să calmeze piețele
Administrația Trump nu a reușit să rezolve problema fundamentală a reluării transportului de petrol și gaze prin Strâmtoarea Hormuz, conform analizelor specialiștilor. La doar o săptămână după ce au început atacurile asupra Iranului, eforturile administrației de a limita creșterea prețurilor la energie nu au dat rezultate, iar analiștii avertizează că cele mai grave șocuri de preț s-ar putea abate în continuare. Prețul american de referință pentru petrol a depășit 90 de dolari pe baril, pentru prima dată din 2023, crescând cu peste 20 de dolari de la începutul conflictului, marcând cea mai mare creștere săptămânală din istorie.
Acest salt de prețuri a început să fie resimțit de consumatorii americani, prețul la pompă crescând cu 32 de cenți pe galon față de acum o săptămână. Creșterea nejustificată a prețurilor, atribuită continuării deranjului din Strâmtoarea Hormuz, prin care trece 20% din petrolul mondial zilnic, coincide cu presiunea în creștere asupra președintelui Donald Trump de a limita impactul economic al războiului asupra americanilor, cu opt luni înainte de alegerile de la mijlocul mandatului, unde problemele legate de accesibilitate sunt priorități.
Perspectiva analiștilor asupra pieței petroliere
Rory Johnston, analist în domeniul petrolului, a declarat că „petrolul va ajunge la 200 de dolari pe baril, dacă traficul prin Strâmtoarea Hormuz nu se reia.” El a reiterat că ceea ce se întâmplă pe piețele de energie nu este o simplă panică, ci rezultatul inevitabil al fizicii și al stimulentelor economice necesare. Deși Casa Albă a implementat mai multe măsuri în această săptămână pentru a calma piețele de petrol, inclusiv relaxarea temporară a sancțiunilor asupra achiziționării petrolului rus de către India și oferirea de escortă navală și asigurări de risc politic pentru vasele care traversează strâmtoarea, aceste măsuri nu au avut efectul dorit.
Iran a reușit să afecteze mai multe petre petroliere, iar Irak și Kuweit au redus deja producția de petrol deoarece vasele lor nu mai pot ajunge pe piață. De asemenea, China a avertizat că ar putea opri exportul de combustibil din cauza temerilor legate de aprovizionare. Pe măsură ce vasele evită Strâmtoarea Hormuz, țările din Golf vor ajunge să rămână fără capacitate de stocare și se vor vedea obligate să oprească producția. Claudio Galimberti, economist șef la firma de cercetare Rystad Energy, a subliniat că, dacă strâmtoarea rămâne închisă timp de trei săptămâni, 15 milioane de barili pe zi din producția din Orientul Mijlociu vor fi opriți, provocând o criză de deficit fără precedent.
Impactul asupra consumatorilor și perspectivele pe termen lung
Chiar și în cazul reluării transportului, Galimberti a subliniat că procesul de repornire a producției va fi lent și costisitor. În ciuda afirmațiilor administrației că nu există un motiv de alarmă pe termen lung, Secretarul pentru energie Chris Wright a declarat că prețurile la combustibili ar putea scădea în curând. De altfel, el a adăugat că prețurile sunt mai mari decât și-ar dori, dar totuși mai mici decât nivelurile record atinse după invazia Rusiei în Ucraina.
Portavocea Casei Albe, Karoline Leavitt, a afirmat că producția record de petrol din SUA, noile aprovizionări din Venezuela și eforturile de a redeschide Strâmtoarea Hormuz vor menține prețurile sub control. Totuși, analiștii de pe piețe conturează o viziune mai sumbră a situației, având în vedere reluctanța vaselor de a tranzita strâmtoarea, care reprezintă o rută esențială de aprovizionare.
Posibile soluții și provocări rămase
Recent, Corporația de Finanțare pentru Dezvoltare a anunțat detalii noi despre programul de asigurare destinat să faciliteze reluarea transportului, afirmând că va acoperi pierderile de până la 20 miliarde de dolari. Totuși, Ben Cahill, analist de petrol, a avertizat că această asigurare nu elimină frica de atacuri din partea iranienilor, care sunt într-o situație disperată. Așadar, pentru a relua transportul, ar fi necesară o schimbare fundamentală în desfășurarea conflictului.
Wright a recunoscut că problema majoră rămâne securitatea fizică a transporturilor. Deși administrația se angajează să ofere escorta navelor de petrol, accentul inițial este pe reducerea capacității iraniene de a provoca probleme. „Mai întâi trebuie să reducem capacitatea lor de a crea probleme, iar apoi, pe măsură ce va deveni rezonabil să o facem, vom escorta navele și vom redeschide fluxul de energie.”